Eu sunt MariNela. 

Sunt surdă. Deși sunt deficientă de auz, nu mă definește ca persoană, ci ca personalitate unică din punct de vedere lingvistic. 😊 În urmă cu 10 ani credeam că cel mai important în procesul cunoașterii este să ai răspunsuri la toate. Credeam că răspunsul potrivit, răspunsul corect este dat de relația cu lumea, cu semenii. Era simplu, era alb sau negru. Ceva în sufletul meu mă frământa, simțeam că mai este ceva ce așteaptă să fie descoperit. Între timp mi-am schimbat concepția. Am renunțat să tot încerc să fiu una precum ceilalți. Nu îmi mai este jenă să fiu eu însămi, de felul meu autentic. Nu îmi mai este jenă să pun întrebări la care să pot găsi răspunsul căutat. Sunt curioasă din fire, doresc să știu cât mai multe. Fiindcă nu aud am puține surse de informații. Sunt furioasă când îmi este limitat accesul la informații. Sunt frustrată când cei care aud sunt mereu cu zece pași înaintea mea. Puteam ști mult mai multe dacă nu aș fi surdă! Deși suntem în noua eră a tehnologiei, la noi încă suntem în urmă cu tehnologia. Aș putea avea parte de dispozitive care să transcrie în text ceea ce se vorbește în imediata apropriere. Aș fi fericită să vă citesc discuțiile în timp real. Doresc să vă cunosc mai bine, doresc să știu ce vorbiți. În felul acesta îmi pot lărgi paleta de cunoștințe, să pot purta discuții inteligibile cu ceilalți.

Pot citi expresii pe fețele oamenilor, pot simți starea oamenilor după cum se comportă. Fiind lipsită de simțul auditiv activ mi-am dezvoltat percepția vizuală. Ochii sunt foarte importanți pentru cei surzi. Am învățat să mă bazez pe intuiție în mod natural.

Îmi place să citesc. Să îmi creez imaginația din ceea ce am citit. De multe ori am dificultăți în a mă exprima în cuvinte exact ceea ce vreau să spun. Este o raritate ca o persoană surdă să citească povești întregi, romane ș.a., deoarece un surd gândește în imagini, nu în cuvinte, se exprimă prin semne, nu verbal. Eu însă m-am îndrăgostit de cuvinte. Urăsc abordările greoaie în limba română. Metafora cu paharul pe jumătate gol sau plin încă îmi este străină. Metaforele lipsesc cu desăvârșire în limba semnelor.

Filosofia mea este ca viața nu înseamnă a trăi, ci a ști pentru ce trăiești. Vă invit în lumea mea unde puteți arunca un ochi - doi pentru a vedea, pentru a citi și a descoperi tainele lumii vizuale. Sunt trei secțiuni din care, poate, veți descoperi mecanismele comunicării din lumea Surzilor. De sunete nu aveți nevoie. 😁

MariNela Axinte